O introducere detaliată în utilizarea plăcilor de titan

Titanul este un metal inert, simbolul său chimic este numărul atomic 22 și este un metal argintiu. Gravitația specifică 4.51, punctul de topire 1668 °C. Rezervele sale din scoarța terestră sunt foarte bogate și se situează pe locul patru după fier, aluminiu și magneziu, de peste zece ori mai mult decât suma metalelor utilizate în mod obișnuit cupru, nichel, plumb și zinc.

Minereurile utilizate pentru a produce titan în industrie includ rutil, ilmenit și titanomagnetit. Datorită dificultății de extracție separată, titanul metalic de importanță industrială nu a fost produs până în anii 1940. Prin urmare, titanul este în general menționat ca un metal ușor rar. Datorită nevoilor diferite ale diferitelor produse din diferite domenii, produsele din aliaj de titan și titan sunt diferite.

Oamenii îl procesează în plăci, tije, tuburi, benzi, fire etc., care pot fi utilizate în forme de prelucrare profundă pentru a satisface o gamă largă de nevoi pentru a satisface nevoile diferitelor domenii. Printre acestea, plăcile de titan, inelele de titan, forjările din titan și alte aplicații sunt cele mai frecvente. Specificațiile și proprietățile plăcilor de titan utilizate în mod obișnuit în industria chimică sunt împărtășite mai jos. Suprafața plăcii de titan trebuie să fie strălucitoare și metalică.

Foile pot fi livrate cu un finisaj sablat. Suprafața plăcii de titan este lăsată să aibă o ușoară întunecare și unele semne de apă; unele defecte sunt permise, cum ar fi zgârieturi, indentări, gropi și alte defecte care nu depășesc jumătate din toleranța grosimii, dar grosimea ar trebui să fie mică. Aspectul nu este permis să aibă defecte macroscopice, cum ar fi fisuri, peeling, piele de oxid, pliuri, incluziuni metalice și nemetalice și urme de spălare alcalină. Plăcile de titan sunt lăsate să aibă unele defecte evidente de-a lungul direcției de rulare, dar grosimea plăcii după curățare nu este mai mică decât grosimea admisibilă.